Despre mine

M-am nascut, am crescut si am ajuns la ziua de azi. Am facut tot felul si bune si rele si acum mi-am pus in gand sa fac una buna, adica o excursie in jurul Pamantului. Asa cum am spus tuturor in ultima vreme vreau sa plec prin Gilau si sa vin prin Sannicoara.

Sunt de profesie inginer electro si am o firma care se ocupa cu prelucrari mecanice.

In ce priveste calatoriile, ele m-au pasionat intotdeauna. Avand in vedere ca ai mei s-au despartit cand aveam 4 ani, primele calatorii au fost de la unul la altul dupa capriciile mele personale, atunci cand ajungeam in relatii mai dificile cu unul din parinti ma mutam la celalalt, lucru care a durat pana in adolescenta. In prima faza, calatoriile se petreceau bineinteles cu trenul, pe care bineinteles ca imi doream sa il conduc. Singura problema era ca nu prea se putea. Asa ca, bineinteles ca de abia am asteptat sa ajung la unicul mijloc de transport pe care il poti conduce de capul meu la varsta aia, care a fost bicicleta. Prima bicicleta mi-au cumparat-o in vara si mi-a furat-o un tampit iarna.

Bineinteles ca urmatoarea faza a fost masina. Intrucat nu aveam masina m-am uitat in jur si am descoperit ca tata are una ale carei chei nu erau mereu destul de bine pazite. Asa ca am inceput un curs intensiv pe cont propriu de condus masina lui tata. Cam atunci cand am ajuns la varsta de 14-15 ani stiam exact cam peste ce santuri (si cum trebuie abordate) poate sa sara o Dacie1300. Chestie de care eram foarte mandru si fericit, dar nu si tata, care nu stiu ce nu intelegea din toata chestia. Bineinteles ca si el a devenit din ce in ce mai bun in a-si pastra ascunse cheile de la masina si cu cat era el mai bun la asta cu atat mai nefericit eram eu. Asta a culminat cu cea mai nefericita zi din viata mea, ziua in care mi-am luat permisul, aveam deja 18 ani si cateva zile si nu aveam ce conduce. Eram apt combatant, dar nu era nici un razboi in zona aia. Asta cu atat mai mult cu cat cei care eliberau permisele pe vremea aia mi-au gresit anul de eliberare al permisului si au trecut cu un an inainte.

Am inteles repede ca va dura mult pana sa imi permit propria mea Dacie, care costa 70.000 lei , adica multi ani de munca asidua, m-am orientat catre ceva mult mai ieftin, un Alfa Romeo  care a fost prima mea masina de teren. Asa ca am inceput sa bat Apusenii cu noua mea achizitie. Dupa aceea, avand in vedere ca era imposibil sa gasesti o piesa de rezerva pentru aceasta masina, altceva decat un bec sau o siguranta, am cumparat toate Alfa Romeo de care am aflat ca exista pe undeva ca sa am piese de rezerva. Tragedia face ca la toate se stricau fix aceleasi piese.

Cu niste ani inainte de asta venea la noi sa doarma un var de-al lui tata care ducea masinile firmei unde lucra el, la si de la reparatii capitale la Campulung Muscel. Orice om cat de cat avizat in ce fel de masini se duc si de aduc la si de la reparat la Campulung Muscel stie ca acele masini sunt ori IMS ori ARO. Atunci cand tipul le aducea de la reparat, printr-o minunata intamplare a sortii ajungea la noi sambata noaptea. Dupa care isi petrecea restul weekend-ului pana luni la Fodora, care este la o distanta sigura de 35 km fata de Cluj cu curse care pleaca si vin la ore  binecunoscute de mine. Si cum aceste masini trebuiau bineinteles rodate dupa reparatia capitala rodajul fiind prima operatiune, nu vedeam nici un impediment in a face eu aceasta operatie delicata si foarte importanta, prima data prin curtea casei printre pomi pe unde IMSul incapea la milimetru si ARO nu. Asta insemna ca juleam intotdeauna bara fiecarui ARO, coltul barii din fata, care era automat vopsit pe luni dimineata cu crema de ghete, care chiar daca nu era o solutie definitiva se potrivea la culoare si era singura pe care o aveam.

Avand in vedere posibilitatile si zona folclorica in care locuiam a mai trebuit sa treaca o buna bucata de timp pana sa am o masina de teren adevarata si a mea. Sa zicem vreo 20 de ani… Ca sa nu ma plictisesc  foarte tare in acest timp,  mi-am umplut existenta cu chestii din astea specifice varstei, pe care le-as numi generic bolile copilariei, gen scoala, facultate, cativa ani prin strainatate si niste casatorii. Nu multe tare….strictul necesar ca sa ma prind care-i faza. Apoi mi-am luat prima masina adevarata care era un STEYR PINZGAUER, adica PINZ-ul. Dupa care a urmat o succesiune foarte rapida de Mercedes Gelandewagen, adica G-uri. Cu unul dintre ele vreau sa fac acea calatorie despre care am pomenit la inceputul rubricii “despre mine”.